luni, 10 februarie 2014

Traduceri moderne ale Bibliei


Traduceri moderne ale Bibliei în limba română
de dr. Alexa Popovici
Istoria traducerilor Bibliei în limba română este una dintre cele mai interesante dovezi ale inspiraţiei Duhului Sfînt în lucrarea pentru luminarea unui popor, pentru apropierea lui de Dumnezeu şi pentru mîntuirea urmaşilor lui Traian şi Decebal — a poporului român. Cuvîntul revelaţiei scrise a lui Dumnezeu a fost gustat ca o pîine, ca o mană cerească, de orice suflet însetat după lumina de sus, care să-i dea imboldul şi călăuzirea pe cărarea vieţii.
Cum limba română a fost o limbă în continuă dezvoltare şi prefacere, era natural ca şi Biblia să fie tradusă din timp în timp în limbajul comun, evoluat cu scurgerea vremii şi a generaţiilor. Din această cauză avem foarte multe traduceri în limba română.
Scrierea în limba română înainte de 1858, adică pînă la domnitorul Alexandru I. Cuza, era cu caractere cirilice. Aşadar, şi traducerile Bibliei pînă la acea dată au fost cu litere cirilice. După anul 1858, Biblia a fost tipărită cu alfabetul roman.
Dăm în mod cronologic şi pe scurt traducerile Bibliei sau numai ale unor părţi ale ei.
1. Prima este traducerea din greacă a lui Coresi, un diacon din Tîrgovişte, care avea o tipografie la Braşov, şi el a tradus şi a tipărit Evangheliile Noului Testament. Traducerea lui a fost numită Evangheliarul, şi aceasta a fost a doua carte tipărită în limba română. Prima tipăritură românească a fost Catehismul, care a văzut lumina tiparului probabil în 1544 la Sibiu, iar în 1559 Coresi a tipărit un alt Catehism la Braşov. Evangheliarul a fost una din cele mai importante lucrări ale lui Coresi. Unii dintre istoricii de mai tîrziu explică zelul său pentru Evangheliar prin faptul că acesta ar fi fost o lucrare pentru introducerea protestantismului între români.
2. Evangheliarul din vremea lui Neagoe Basarab, tipărit, după unii istorici, prin 1512, din care au rămas doar cîteva exemplare. Se ştie că acest Evangheliar a servit ca model pentru Evangheliarul sîrbesc. Dacă acest Evangheliar a fost tipărit cu adevărat în 1512, atunci acesta este primul, şi nu cel al lui Coresi.
3. Faptele apostolilor, traduse tot de Coresi din greacă, au fost tipărite la Braşov, probabil în anul 1563. Gh. Creţu, care a descris lucrarea aceasta în 1885, a dat ca dată anul 1570, iar I. Bianu a plasat-o în anul 1563. Un exemplar din traducerea aceasta este în păstrare la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti.
4. Psaltirea, o traducere tot a lui Coresi, tipărită în 1570 tot la Braşov. Un exemplar s-a păstrat la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.
5. Psaltirea diglotă, slavonă şi română. A fost făcută tot de Coresi şi tipărită la Braşov în 1577. Din ea există două exemplare, unul la Muzeul Naţional de Antichităţi, şi altul la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.
6. Genesa şi Exodul. Traducerea din greacă a fost făcută de Şerban, fiul lui Coresi, ajutat de studentul Marian şi tipărită la Orăştie prin 1582. Traducerea a făcut parte probabil dintr-un plan al traducerii întregului Vechi Testament.
7. Noul Testament a fost tradus în întregime în limba română de călugărul Silvestru, iar după moartea lui a fost completat de alţii. Traducerea are o dedicaţie făcută domnitorului George Rakoczy, de Ştefan, arhiepiscop de Bălgrad. A fost tipărit în 1648 la Bălgrad. Se păstrează la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.
8. Evangheliile, tipărite de Teodosie, mitropolitul Valahiei în 1682 la Bucureşti, cu o dedicaţie prinţului Ioan Şerban Cantacuzino, al Ţării Româneşti.
9. Faptele şi Epistolele, tipărite tot de Teodosie în 1683, la Bucureşti. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino.
10. Sfintele Scripturi, traduse de Nicolae Milescu şi alţi colaboratori ai lui şi tipărite în 1688 la Bucureşti. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino. (Din ea au fost luate cele patru Evanghelii şi tipărite la Mănăstirea Snagov, de lîngă Bucureşti, în 1697. Tot din lucrarea aceasta au fost luaţi Psalmii şi tipăriţi separat, sub titlul „Psaltirea” în 1701 şi 1703, la Buzău.)
11. Noul Testament tipărit de Antim Ivireanu, episcop, apoi mitropolit. A fost tipărit la Bucureşti în 1703. (Din acesta au mai fost tipărite ediţii la Bucureşti, în 1723, 1742, 1750, 1760, 1775; la Râmnic în 1784; la Iaşi, în 1762, 1794; la Blaj, în 1765, 1776. Tot din Noul Testament au fost tipărite Faptele şi Epistolele separat, la Bucureşti, în 1743, 1764, 1774, 1784; la laşi, în 1756, 1791; la Blaj, în 1767.)
12. Sfintele Scripturi, ediţie tipărită de Samuil Micu Clain la Blaj, în 1795. Au fost introduse titlurile pe acţiuni, o adresă către cititori, o introducere, şi o erată. Ediţia aceasta are adăugate şi cărţile apocrife. (Din această lucrare au mai apărut între 1795 şi 1817 următoarele ediţii: Evangheliile, tipărite la Budapesta în 1799 şi 1812; la Blaj, în 1816. Faptele şi Epistolele, la Blaj, în 1802. Psaltirea, la Bucureşti, în 1796; la Movilău în 1796; la Sibiu, în 1799, 1801, 1804, 1805, 1811; la Iaşi, în 1802; la Braşov, în 1807, 1810, 1812; la Budapesta, în 1808; la Blaj, în 1809.)
13. Noul Testament tipărit la St. Petersburg, în Rusia, în anul 1817. Nu ştim cine a fost traducătorul. A fost tipărit în 5000 de exemplare şi ştim că a costat 300 de lire sterline. (Din 1817, traducerea aceasta a fost tipărită parţial în mai multe ediţii dintre care unele au conţinut Evangheliile, iar altele Psaltirea. Astfel, Evangheliile, la Mănăstirea Neamţu, în Moldova, în 1821, 1845 şi 1858; la Iaşi, în 1841, 1854 1859 şi 1862. Psaltirea, la Mănăstirea Neamţu, în 1817 şi 1873; la Iaşi, în 1817, 1818, 1831, 1835, 1842, 1850; la Bucureşti, în 1820, 1852, 1853 şi 1856; la Sibiu, în 1826, 1837, 1841, 1847; la Braşov, în 1827, 1833; la Buzău, în 1832, 1835, 1856, 1860; la Blaj, în 1835; la Chişineu în Basarabia, în 1857; la Paris în Franţa, în 1859.)
O altă ediţie a întregului Noul Testament a fost tipărită în 1818 la Mănăstirea Neamţu.
14. Sfintele Scripturi au fost tipărite la St. Petersburg în 1819, într-un tiraj de 500 de exemplare, fără a se indica traducerea, în vremea aceea, un exemplar costa 10 ruble.
Noul Testament a fost tipărit şi separat.
În 1824 Veniamin Costache a tipărit la Iaşi o ediţie a acestui Nou Testament în trei volume.
15. Evangheliile au apărut la Buzău în 1834, în 6000 de exemplare cu scoarţele foarte ornamentate. Nu ni se indică traducerea.
16. Noul Testament tipărit la Smirna, într-o tipografie a unei misiuni americane în 5000 de exemplare. Ni se indică doar faptul că a fost tipărit la dorinţa episcopilor din Valahia, în anul 1838, după un exemplar dat de aceştia.
17. Vechiul Testament tipărit tot acolo la Smirna de un preot cu numele de Ioan, în 1839.
18. Noul Testament tipărit tot la Smirna, în 1846, şi aceeaşi traducere a fost tipărită la Iaşi în 1847, în 1854 şi în 1857, iar la Bucureşti în 1859.
19. Sfînta Scriptură tipărită la Sibiu în 1858 cu litere mari, fiindcă avea 920 de pagini.
Această traducere a apărut într-o altă ediţie la Paris, tot în anul 1858, tipărită de J. Heliade.
20. Noul Testament, ediţia a VI-a (după traducerea tipărită la Smirna, în 1838), tipărit la Bucureşti, în 1859, în 5000 de exemplare.
Notă: Cum în toată administraţia de stat au fost introduse literele romane în locul celor cirilice, ediţia aceasta a fost şi ea tipărită cu litere romane. Deci aceasta a fost prima ediţie a Noului Testament tipărită cu litere romane, căci toate ediţiile de Biblii sau părţi ale Bibliei dinaintea acesteia au fost scrise cu litere cirilice.
21. Genesa, tipărită la Bucureşti, în 1859, ca o nouă traducere de Constantin Aristia. Tirajul a fost de o mie de exemplare.
22. Biblia Sacră şi Psalmii. Aceasta a fost făcută după textul din ultima ediţie elenică, recorectată cu privire la unii termeni ebraici arhetipi şi tradusă de Constantin Aristia în 1859, la Bucureşti.
23. Isaia, într-o traducere specială a lui C. Aristia, a apărut la Bucureşti, în 1860. Tirajul a fost foarte restrîns, doar pentru un anumit număr de etimologi.
24. Noul Testament, ediţia a şaptea, după textul Noului Testament tipărit la Smirna. A fost o ediţie tipărită în 1863, la Bucureşti, cu litere romane, cu textul aranjat pe paragrafe.
25. Psalmii, traduşi întocmai după textul original, lucrare tipărită în 1863 la Bucureşti. Traducerea a fost făcută de Keller, un evreu creştin, angajat de Societatea Biblică Britanică pentru Străinătate, şi de Ştefanides, un grec românizat. Lucrarea avea 253 de pagini.
26. Psaltirea, tipărită tot la Bucureşti şi tot în 1863. Ştim că formatul era de 18×11, 5 cm. (Nu cunoaştem cine a fost traducătorul.)
27. Psaltirea. O traducere a lui Ierome din Iaşi, un profesor la Seminarul Ortodox, tipărită la Bucureşti, în 1866, în formatul de 15, 5×11 cm. Avea pe paragrafe însemnări marginale.
28. Noul Testament. A fost tipărit la Bucureşti, în 1867, de Societatea Biblică Britanică şi pentru Străinătate. Formatul era de 15, 5×11 cm.
29. Cartea Psalmilor. O traducere după textul original, a fost o nouă ediţie revizuită de William Mayer din Iaşi. A fost tipărită la Iaşi în 1867, tot în formatul de 15, 5×11 cm şi avea 157 de pagini.
30. Cartea Psalmilor. O nouă ediţie într-un format mai mic, 12×8 cm, a apărut în 1868, cu textul aranjat pe două coloane. Se pare că această ediţie este prima pe două coloane.
31. Evanghelia Populară sau Sacra Scriptură a Noului Testament. Tradusă după originalul elenesc şi însoţită de „Argumente şi reflexiuni morale”, de Ghenadie, episcopul de Argeş. A fost tipărită în 1868 la Bucureşti. Formatul de 19, 5×12, 5 cm. În ediţia aceasta, după fiecare capitol se află notiţele.
32. Sânta Scriptură a Vechiului Testament. O traducere, începută de N. Bălăşescu, un profesor de la Bucureşti, care a reuşit să traducă după un text grecesc. De la Genesa la 2 Samuel traducerea a fost făcută de Ierome, după textul ebraic. Plîngerile şi Ieremia au fost traduse de Ghenadie. Toate celelalte cărţi au fost traduse de F. Dubău şi C. Erbiceanu, după textele greceşti şi latineşti. Cărţile de la 1 Samuel la Maleahi au fost revizuite, înainte de a fi tipărite, de W. Mayer. Toată ortografia s-a bazat pe principiile lui N. Bălăşescu. Lucrarea a fost tipărită în trei volume: primul, terminat în 1865, Genesa-Rut, în 417 pagini; volumul II, terminat în 1867, 1 Samuel-Psalmii, în 534 pagini; volumul III, terminat în 1869, Proverbele-Maleahi în 434 pagini.
33. Noul Testament, o ediţie revizuită de W. Mayer şi tipărită după normele noi din gramatică. A fost tipărit la laşi în 1871 şi avea un format mare, 21×14, 5 cm. Lucrarea de tipărire a fost făcută de Societatea Biblică Britanică şi pentru Străinătate.
34. Sânta Scriptură, ediţie nouă, revăzută după textele originale, pregătită de W. Mayer, iar secţiunea Genesa-Rut a lucrat-o împreună cu Vasile Pallade, un profesor la Iaşi. Ediţia aceasta a fost fără cărţile apocrife, cu textul pe două coloane.
35. Sănta Scriptură, tipărită la laşi, în 1874, fără apocrife, cu textul tot pe două coloane, cu titluri ale textului, şi cu referinţe la subsolul paginii.
36. Sănta Scriptură, tipărită tot la Iaşi şi în acelaşi an, 1874, dar fără referinţele de la subsolul paginii. Ediţia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27×19 cm.
Ediţia aceasta a fost cunoscută ca Biblia de Iaşi, sau traducerea Niţulescu, şi a fost folosită de baptişti pînă în 1923. Credem că a fost cea mai răspîndită ediţie de Biblie românească. Lucrarea a fost întreprinsă de Societatea Biblică Britanică, şi este prima ediţie care are titluri pe secţiuni. Traducerea era aceea din Biblia de Iaşi din 1874.
38. Psaltirea, tipărită la Viena în 1875 de Societatea Biblică Britanică.
39. Noul Testament. A fost tipărit la Bucureşti în 1875, după textul celui tipărit la Viena în acelaş an. (Alte ediţii au fost tipărite cu acelaşi text în 1897 şi în 1905.) Părţi ale Noului Testament: Evanghelia lui Matei a apărut în 1903, Evanghelia lui Marcu în 1902, Evanghelia lui Ioan în 1904 şi 1906.
40. Psaltirea. O retipărire a Psaltirii publicată în româneşte în 1577 de diaconul Coresi. Lucrarea a fost reprodusă şi avea şi un studiu bibliografic şi un glosar comparativ făcut de Bogdan Petriceicu-Haşdeu. Editura a fost a Academiei Române, Tomul I. Această Psaltire a fost tipărită în 1881, la Bucureşti. Textul avea şi Psalmul 151, urmat de cîteva poeme. (Titlurile şi Prefaţa au fost datate: Bucureşti 26 dec. 1880, urmînd ortografia din cartea „Cuvente den bătrîni”.)
41. Cartea Psalmilor. O ediţie tipărită la Bucureşti, în 1881, după textul ediţiei de la Viena. Avea 103 pagini, format 12, 5×7, 5 cm.
42. Noul Testament. A fost tipărit cu aprobarea şi binecuvîntarea Sfîntului Sinod al Sântei Biserici Autocefale Ortodoxe Române, la Bucureşti, în 1887. În „Cuvînt înainte” se spune: „Întru mărirea lui Dumnezeu, celui în treime lăudat şi în zilele Maiestăţii Sale iubitorului de Cristos regelui României, Carol I, sub Arhipăstoria î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, primat al României şi Preşedintele S-lui, D.D. Calinic Miclescu”.
43. Noul Testament. A fost tipărit în acelaşi an, 1887, dar într-un format diferit. Lucrarea de tipărire a fost făcută tot la Bucureşti.
44. Psaltirea în versuri de Dosoftei, mitropolitul Moldovei (1671-1686), tipărită la Bucureşti, în 1887. Această psaltire a fost publicată după manuscrisul original şi de pe ediţia din 1673, sub îngrijirea profesorului I. Bianu, în editura Academiei Române. Toţi Psalmii erau versificaţi în versul metric, iar Psalmul 151 a fost redat în proză.
45. Psaltirea Scheiană. Tipărită la Bucureşti, în 1889, după manuscrisul din 1482, sub îngrijirea profesorului I. Bianu, bibliotecarul Academiei Române. (Numele de Scheiană i s-a dat fiindcă a fost găsită în Biblioteca de la Scheia.) Lucrarea aceasta a fost tipărită pe o pagină cu litere cirilice, iar pe pagina opusă cu litere romane. Toată lucrarea s-a extins pe 530 de pagini.
46. Tetravanghelul Diaconului Coresi. Lucrarea a fost retipărită la Bucureşti, în 1889, după ediţia primă din 1560-61, sub îngrijirea arhiereului dr. Gherasim Timus Piteşteanul, cu o prefaţă de C. Erbiceanu. Lucrarea avea 232 de pagini. Textul nu era împărţit pe capitole şi versete.
47. Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul şcolilor primare urbane şi rurale de ambele sexe. Pe coperta a doua se arătă: „Ediţia conformă textului aprobat de Sântul Sinod al Sântei Biserici Autocefale Ortodoxe Române”. Lucrarea a fost tipărită la Bucureşti, în anul 1893, pe două coloane.
48. Sânta Evanghelie tradusă din limba originală greacă, de dr. N. Nitzulescu. Tipărirea s-a făcut la Bucureşti, în 1895, de către Societatea Biblică Britanică. Lucrarea avea numai cele patru Evanghelii, şi s-a extins pe 185 pagini, cu două coloane.
49. Noul Testament, în întregime revizuit de N. Nitzulescu, tipărit de Societatea Biblică Britanică la Bucureşti, în 1898. Traducerea aceasta a avut cea mai mare răspîndire pînă în 1923.
50. Cartea Psalmilor. O nouă traducere după textul original. Nu cunoaştem numele traducătorului care a făcut-o după textul ebraic. Lucrarea avea 133 de pagini, pe două coloane, şi a fost tipărită de Societatea Biblică Britanică. Formatul a fost de 17, 5×12, 5 cm.
51. Sânta Scriptură, cu titluri, textul pe două coloane şi fără cărţile apocrife. A fost tipărită la Bucureşti, în 1908. După text erau cîteva hărţi biblice. Lucrarea a fost făcută de Societatea Biblică Britanică. Traducerea a fost identică cu aceea de Iaşi. Formatul era de 21, 5×14 cm.
52. Sânta Evanghelie scrisă de Sft. Matei. Lucrarea avea 78 de pagini, pe două coloane, cu titluri, şi împărţită pe capitole şi pe versete. (În anul 1910, au apărut ediţii uniforme din Marcu pe 78 de pagini, din Luca pe 85 pagini şi din Ioan pe 64 pagini.) Şi această lucrare este opera Societăţii Biblice Britanice.
53. Sfînta Scriptură, într-o traducere nouă făcută de Dumitru Cornilescu, la Bucureşti, în 1923. După ce s-a constatat tot mai mult că Biblia de Iaşi din 1874 a rămas în urmă cu expresivitatea limbii române, prinţesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tînăr teolog ce abia a terminat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca să facă o nouă traducere în limbajul românesc la zi. Traducerea a fost terminată, şi în 1923 ea a văzut lumina tiparului, fiind suportată de Societatea Biblică Britanică. Traducerea aceasta a fost adoptată de toate confesiunile Evanghelice şi este folosită şi astăzi. Textul din traducerea aceasta a fost tipărit în nenumărate ediţii, fie ca Biblie întreagă, fie în părţi, adică separat Noul Testament sau Psalmii etc. Limba traducerii a fost şi este cea literară, astfel că poate fi încă folosită.
Daniel Brânzai

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu